Nu sunt ceea ce par a fi, nu sunt nici ce aș fi vrut să fiu... dar fiindcă m-am născut fără să știu, sau prea curând sau poate prea târziu, m-am resemnat și n-am rămas decât... ceea ce sunt. Sunt un fluture, așezat să se odihnească pe o frunză de tăcere. Sunt o stea luminând tainic sufletele oamenilor în nopțile senine. Sunt o lacrimă de cristal, vibrând de iubire la orice atingere. Sunt un moment de liniște, care se contopește cu infinitul. Sunt un cuvânt, care stă pe buzele tuturor, abia așteptând să fie rostit. Sunt o oglindă în care, de vei știi să privești, poți vedea totul. Sunt o picătură de ploaie, într-o furtună de iubire. Sunt un fulg de păpădie, care tremură la atingerea ta. Sunt o voce stinsă, care te învăluie cu șoaptele ei când dormi. Sunt o flacără care se ascunde în ochii tăi atunci cînd zâmbești. Sunt un sărut care se topește de căldura ta, sunt un strop de apă, care se scaldă în imensitatea ființei tale. Sunt... aici și acum... doar pentru tine.Panze albe de nori, plutind in pasi usori de vals, scutura lacrimi de dor... lacrimi albastre, adunate picuri in sufletul meu. Ploaia scurta de vara alearga pe trotuare fierbinti, speriata de bataile inimii mele. Peste pamantul insetat se scutura lin parfum de stele... crengi inflorite pe buzele tacerii. Cu tine in gand... imi ploua singuratatea... ploaia poarta mirosul si gustul sarutului tau. Uneori ploua... apa lacurilor din ochii mei e tulburata de ploi scurte de vara. Mi-am agatat visele si sperantele in copaci argintati, ce-si oglindesc splendoarea in luna, cand e senin. Uneori ploua... cu lacrimi mari si tacute. Stiu ca esti departe, stiu ca nu ai cum sa vezi lacrimile ploii, insa stiu ca existi. Ploaia te-a adus mai aproape de mine... ma tii langa inima ta, imi legeni si imi adormi disperarile. Asa am adormit, leganata de tine, mangaiata de ploi. Imi simti si zambetul de acolo de departe? Daca da... alunga ploaia din sufletul meu cu un simplu... te iubesc.Imi e dor si te caut in urmele pasilor imprimate adanc in sufletul meu... mi-e dor de tine, de amintirea zilei ce a fost. As vrea sa-mi strig dorul, sa se auda dincolo de stele, pana dincolo de timp. Amintirea zilei ce a trecut imi sta alaturi, picuri de ploaie mai tulbura din cand in cand nelinistea sufletului meu. Simt cum o adiere imi mangaie tamplele fierbinti... cred ca e vantul care imi simte dorul. Simt adiere de fluturi pe gene... sa fie oare buzele tale care vor sa-mi sarute o lacrima calda de dor? Trebuie sa invat sa ma obisnuiesc cu bucuria unei clipe, trebuie sa stiu ca in fiecare zi exista un posibil maine in care te voi revedea. Colind cu pasi mici strazile, cautandu-ti chipul in ochii celor ce-mi zambesc, in speranta ca dincolo de zambet vei aparea tu.. Clipele pe care mi le-ai daruit poarta un nume: minune. Chiar daca nu esti langa mine stiu ca nu sunt niciodata singura pentru ca undeva, existi tu... pentru ca esti si vei ramane la mine in suflet. Mi-e dor... mi-e dor de tine.De ce mi-e teama? Mi-e teama de privirea ta ce ma arde cumplit de cand te-am vazut prima data. Mi-e teama sa nu pierd vreo umbra ce-ti trece grabita peste frunte... ori vreo soapta ce-ti zboara cald peste buze in necunoscut. Mi-e teama de visele ce ar putea sa ma infranga mereu...Iubesc zorii zilei cu dulceata primului inceput de zi, cu genele grele de somnul noptii. Iubesc cantecul inimii care seara, sub vraja lunii imi umple sufletul de o imensa bunatate si ochii de lacrimi, a dorintei nemarturisite de a te revedea. Iubesc privirea ta ce-mi infloreste sufletul, iubesc mana ce cu un gest tandru imi intinde cupa iubirii din care sorb cu neincetare pana la ultima picatura si-mi plange fericirea in petale de trandafir. Iubesc tot ce-mi face sufletul sa strige, sa planga, sa admire... te iubesc numai pe tine....