Cine conteaza,
Cine nu a contat niciodata,
Cine nu va mai conta….
Si cine va conta intotdeauna…
Deci, nu iti face griji pentru oamenii din trecutul tau,
Exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezenti in viitorul tau…
Aşa e, unii oameni intră în viaţa noastră şi ies repede. Sunt cei în care, de obicei îţi spui speranţa de bine şi ajung prin a te decepţiona. Sunt cei care intră dintr-o dată, ca un tractor şi te iau pe sus, ca un viscol rece şi umed. Sunt cei care odată acolo, abandonează . Au intrat in viaţa ta şi consideră că e suficient, consideră că prezenţa lor acolo e îndeajuns...Nicidecum... În cel mai fericit caz poţi să o numeşti... experienţă.
Zicea cineva ca viata e ca un compartiment de tren: unii calatori/prieteni vin, stau un timp, apoi coboara la o statie; dupa care se suie altii. Si tot asa. Vin si pleaca, se perinda in viata noastra diversi oameni. Pe unii ii pastram pentru toata viata. Ii tinem aproape de suflet, ne bazam pe ei oricand, la orice ora. Pe altii stim ca ii putem accesa doar pentru anumite activitati, ca au doar un anumit nivel de intelegere pentru noi
Cam tot asa se intampla si cu oamenii care nu depasesc statutul de cunostinte. Doar ca intr-o alta masura. In aceia nu ajungem sa investim prea multe sentimente. Cu ei intretinem doar niste schimburi necesare, pe care incercam sa le pastram in echilibru. Ei ne dau ceva, noi le raspundem intr-un mod similar. Exista o toleranta intre ei si noi, cu care ambele parti sunt de acord. Si ei si noi stim ca nu ne vom apropia niciodata prea mult. Si e ok asa. Niciunul nu are asteptari eronate de la celalat. Iar in momentul in care interesul nostru a scazut sau a disparut, cautam alte persoane care sa le ia locul.
Cu cat inaintam in varsta, constatam ca numarul prietenilor adevarati incepe sa scada. La inceput, lucrul acesta creeaza o zona de disconfort, de nesiguranta, de anxietate chiar. Cu timpul, fiecare realizeaza ca doar acei 2-3 prieteni adevarati sunt mai mult decat suficienti.
Prima intrebare care iti vine in minte e: “Oare m-am salbaticit?”. Si, daca stai sa meditezi indelung, iti dai seama ca nu e vorba de asta. Pur si simplu, viata ta este multumitoare asa. Ce ai avut de oferit, ai oferit pe parcurs. Iar energia pe care o ai la dispozitie acum, incerci sa o distribui intre casa, familie, persoana ta, job si…cand simti sa faci asta, prieteni.
Oricum realizezi ca, din intelepciune, sau pur si simplu maturitate, ai ajuns in acel moment in care familia si prietenii adevarati, poate chiar numai unul, iti sunt suficienti. Ei iti umplu sufletul cu ce ai nevoie, ei te bucura, ei te intristeaza uneori, dar iti sunt mereu acolo, aproape de suflet, te poti baza pe ei si ii simti alaturi.
,,Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra,altii stau o vreme punandu-si amprenta pe inima noastra.Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi...''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu